Edificiu simbol al culturii naţionale, Ateneul Român, construit în inima Bucureştilor în urmă cu mai bine de o sută de ani (1886-1888) a devenit exponentul arhitectonic şi spiritual, nu doar al unui oraş, al unei Capitale, ci a unei naţiuni. Aici au conferenţiat marile personalităţi şi marii savanţi ai României, aici au concertat toţi consacraţii şi tinerii artişti profesionişti ai ţării, aici au urcat pe podium multe formaţii şi solişti de nivel mondial, s-au lansat “în primă audiţie” capodopere ale literaturii muzicale autohtone, s-au organizat primele expoziţii ample, retrospective de pictură şi sculptură ale maeştrilor artei plastice naţionale, s-au perindat regi şi regine, oameni politici şi oaspeţi de seamă de peste hotare spre a participa la evenimente de importanţă naţională şi universală. Tot în acest loc s-au petrecut momente de anvergură istorică ce s-au înscris în cartea de aur a poporului nostru.
Arhitectura şi decoraţia Atenului Român
Ateneul Român este o sală de concerte din Bucureşti, situată pe Calea Victoriei, în Piaţa George Enescu (în partea nordică a Pieţei Revoluţiei). Clădirea, care este realizată într-o combinaţie de stil neoclasic cu stil eclectic, a fost construită după planurile arhitectului francez Albert Galleron. În prezent, aici se află şi sediul Filarmonicii “George Enescu”.
Ateneul a fost ridicat în Grădina Episcopiei, teren ce aparţinea familiei Văcăreştilor.
În 1935, la iniţiativa lui George Enescu, au fost strânse fonduri pentru construcţia orgii de concert, amplasată în fundalul scenei. Orga a fost inaugurată la 22 aprilie 1939 printr-un concert susţinut de Franz Schutz.
Inspirat din vechile temple greceşti edificiul surprinde la prima vedere printr-o colonadă istorică ce susţine un fronton triunghiular. La parter, impresionantul hol de marmură înglobează cele 12 coloane dorice de susţinere a sălii de concerte. Patru scări monumentale în spirală de tip baroc din marmură de Carrara, desfăşurate cu balcoane la etajul intermediar, fac legătura cu sala şi anexele (birouri, săli de repetiţii, cabine pentru solişti şi dirijori). Dispuse sub forma vechilor amfiteatre greco-romane, cele aproape 1000 de locuri oferă o vizibilitate perfectă din orice colţ şi o audiţie impecabilă. Perfecţiunea sunetelui se datorează imensei cupole (bogat decorate) care “absoarbe” fondul instrumental şi vocal de pe podium, spre a-l distribui prin reverberaţie către auditori, cu întreaga gamă de armonice, până la cele mai fine culori timbrale şi nuanţe. Se pare că acustica excepţională a cavitătii sonore, proprii Ateneului Român, a plasat sala printre cele mai reuşite construcţii de acest gen nu doar din Europa, ci din întreaga lume.
Fresca,
evocând istoria poporului român în 25 de episoade a fost realizată timp de cinci ani de către Costin Petrescu. Cele 25 de episoade evocate sunt: “Împăratul Traian intră în Dacia”, “Legionarii romani colonizează Dacia”, “Formarea poporului daco-roman”, “Straja romană”, “Invazia barbarilor”, “Începuturile poporului român”, “Statornicirea”, “Descălecarea”, “Statul militar”, “Statul administrativ- împărţirea dregatoriilor”, “Cruciada românească”, “Ştefan cel Mare”, “Epoca de pace şi credinţă”, “Mihai Viteazul”, “Începuturile culturii româneşti”, “Horia, Cloşca şi Crişan”, “1821-Revolta l
ui Tudor Vladimirescu”, “Anul 1848 în Transilvania”, “Anul 1848 în Principate”, “Alexandru Ioan Cuza”, “Anul 1859-Unirea Principatelor”, “Carol I-Războiul de independenţă”, “Războiul întregirii naţionale 1916-1918”, “Ferdinand I Întregitorul”, “Epoca de consolidare”.
Perioada comunistă
În timpul regimului comunist din România, fresca a fost acoperită cu catifea roşie, cu scopul de a ascunde rolul monarhiei în istoria României. A stat ascunsă privirilor aproape două decenii (1948-1966).
Concerte
Leagăn de lansare a muzicienilor români, de la Enescu şi Lipatti, Clara Haskil, Cella Delavrancea la Ion Voicu, Lola Bobescu, Radu Aldulescu, George Georgescu, Dimitrie Dinicu, Alfonso Castaldi, Constantin Silvestri, Iosif Conta, Horia Andreescu, Mircea Basarab, Mircea Brediceanu. Atenul Român a oferit melomanilor bucureşteni întâlniri de neuitat cu Richard Strauss, Bela Bartok, Maurice Ravel, Carl Bahm, Claudio Arrau, Zino Francescatti, Pablo Casals.
Includerea pe Lista Monumentelor Istorice şi a Patrimoniului European
Templu al artei şi culturii româneşti, Ateneul Român rămâne nu doar o clădire de patrimoniu universal, reprezentativă ca arhitectură pentru România şi Balcani (cu trimitere la antichitatea grecească), ci şi un simbol de tradiţie spirituală a unui popor. A concerta pe acest podium este echivalarea actuală a lirismului apărut pe scena Teatrului Scala din Milano. Templul din inima capitalei, s-a transformat în “cartea de vizită” nepieritoare a României contemporane.
Ateneul Român este înscris în Lista Monumentelor Istorice din anul 2004. În ziua de 21 martie 2007, cu prilejul marcării în România, a aniversării de 50 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma (25 martie 1957), care a instituit Comunitatea Economică Europeană, pe zidul Atenului Român a fost aşezată o placă spre a marca includerea acestui monument pe lista Patrimoniului European, aprobată cu ocazia Consiliului informal al miniştrilor culturii din Uniunea Europeană, care a avut loc la Berlin, la 13 februarie 2007.
PatrimoniulRomâniei 